Muntele Athos, sau Athon, dupa o veche denumire, ar veni de la Athos, un supranume al zeului Joe (Jupiter), care avea un templu pe unul din varfurile Muntelui. Aici erau venerate numeroase deitati pagane, pana la o calatorie a Maicii Domnului, care, in trecere spre insula Cipru unde mergea sa il vada pe Lazar, cel inviat a patra zi din morti, a descoperit populatiei locale adevarata credinta in Hristos. De atunci Muntele Athos urma sa devina un loc important de cinstire a Maicii Domnului, fiind supranumit Gradina Maicii Domnului.

Muntele Athos

Nu se stie sigur cand au venit primii monahi pe muntele Athos. Se banuieste insa ca ar fi venit chiar din timpul Sf. Apostol si Evanghelist Ioan (101 d. Hr.), care insotise pe Sf. Fecioara in calatoria Sa spre Athos, majoritatea fiind din Asia mica si din Efes.

La inceput s-au construit aici chilii individuale si mici schituri. Manastirea Marea Lavra a fost intemeiata in anul 963.

Prin secolul. al X-lea, viata monahală ajunge la mare cinste. Patriarhi, arhierei, preoti, diaconi se retrag la manastirile aghiorite si intră in randurile monahilor. Lor le urmează împarati, printi si boieri, care, convinsi de nimicnicia vietii acesteia, se retrag din lumea placerilor, traind in singuratatea Muntelui Sfant.

Faima despre sfintenia vietii in Sf. Munte s-a raspandit in toata lumea. Principii tuturor popoarelor ortodoxe – iberi, rusi, sarbi, bulgari si mai ales romani – daruiesc averi considerabile pentru zidirea si impodobirea manastirilor din Sf. Munte.

Heraionul a fost construit la gura de varsare a raului Imbrassus, pe un teren care nu este tocmai stabil, insa se pare ca aceasta locatie a fost aleasa datorita unei aparitii aici a zeitei Hera. Evidenta unui cult al Herei poate fi urmarita incepand cu a doua jumatate a mileniului II i.Hr. Se venera in special un altar mic de piatra, pe care se sacrificau animale in cinstea zeitei, si un mic edificiu de forma unui templu, in care era pastrata o „xoanon” (statuie de cult din lemn).

Samos (Pythagoreio): Heraion

In sec. VIII i.Hr., altarul a devenit rectangular si in jurul acestei date a fost construit Templul Herei, cu un podium de piatra si cu un portic din lemn. Ulterior, altarul a dobandit o forma monumentala.

In sec. VI i.Hr. s-a ridicat aici grandiosul templu al Herei, opera arhitectilor Rhoecus si Theodorus. Acesta avea proportii monumentale ( 52.5 x 105.8 m), dar s-a prabusit ulterior, ca rezultat al unui cutremur sau din cauza slabiciunii fundatiilor.

Samos (Pythagoreio): Heraion

In timpul tiranului Polycrate s-a construit pe acelasi loc un nou templu, care nu a fost finalizat in intregime. Noi elemente arhitecturale au fost adaugate in epocile urmatoare – elenistica si romana. Imparatul Augustus a oferit numeroase privilegii locuitorilor orasului Samos, printre care si acela de a fi considerati cetateni romani. In perioada romana s-a construit aici un templu peripter din marmura, iar altarul arhaic a fost restaurat.

Lucrarile de constructie si reconstructie au mai durat pana in sec. IV, perioda in care edificiile au inceput sa fie demolate, iar materialul de constructie vandut. In secolele care au urmat s-a ridicat aici o basilica crestina – dovada a faptului ca locatia continua sa fie considerata sacra.

Siturile arheologice Mycenae and Tiryns

Conform UNESCO, care a inscris Mycenae si Tiryns pe lista patrimoniului mondial al umanitatii, „cele doua situri arheologice reprezinta impunatoarele ruine ale doua mari orase ale civilizatiei miceniene, care a dominat Mediterana de Est in sec. XV-XII i.Hr. si a jucat un rol cheie la dezvoltarea culturii grecesti clasice. Aceste doua orase sunt in mod indisolubil legate de scrierile homerice, „Iliada” si „Odyseea”, care au influentat arta si literatura europeana pentru mai mult de trei milenii”.

Siturile arheologice Mycenae and Tiryns

Arhitectura si designul oraselor Mycenae si Tiryns si elemente arhitecturale precum Poarta Leilor, Comoara lui Atreus din Mycenae si zidurile orasului Tiryns sunt exemple stralucitoare ale geniului uman creator. Civilizatia miceniana, asa cum este exemplificata ea la Mycenae si Tiryns, a avut o profunda influenta asupra dezvoltarii arhitecturii grecesti clasice si a designului urban si, prin urmare, asupra formelor culturale contemporane. Mycenae si Tiryns reprezinta apogeul civilizatiei miceniene care a pus bazele evolutiei culturilor europene ulterioare.

Manastirea Nea Moni

Nea Moni este un monument de importanta internationala. Katholikonul (biserica principala) reprezinta cel mai important exemplar de biserica insulara cu dom octogonal, fiind bogat decorata cu marmura si mozaicuri. Trapeza se afla la sud-vest de katholikon, in timp ce partea vestica este ocupata de impozantul turn de aparare. Cisterna subterana care se pastreaza in intregime dateaza din sec. XI. Chiliile actuale au fost construite mai tarziu fata de biserici, insa majoritatea sunt complet ruinate astazi.

Manastirea Nea Moni

Nea Moni a fost fondata la jumatatea sec. XI in urma unei donatii a imparatului bizantin Constantin al IX-lea Monomachos si a sotiei sale, Zoe. Timp de cateva secole, aceasta manastire a fost cel mai important centru religios din insula Chios, insa a fost distrusa in mod repetat in sec. XIX. A fost daramata de turci in 1822 si apoi ruinata de un cutremur in 1881 – atunci s-au prabusit domul, turnul, o parte din altarul bisericii principale si au fost distruse numeroase mozaicuri. In perioada moderna s-au facut eforturi pentru restaurarea monumentului si pentru conservarea mozaicurilor din katholikon. Domul a fost reconstruit in 1900 si au fost refacute cateva chilii. Astazi aici functioneaza o manastire de maici.

Conform mitologiei, insula Delos este locul de nastere al zeitei Artemis si al lui Apollo. Mamei lor, Leto, i se interzisese sa nasca pe pamant de catre geloasa Hera, sotia lui Zeus, dar Poseidon, zeul marii, a avut mila de ea si i-a oferit insula Delos ca loc de popas. In jurul anului 1000 i.Hr., ionienii, care locuiau in insulele Cyclade, transformasera Delos in capitala lor religioasa. O perioada dificila a inceput pentru delieni, locuitorii insulei Delos, atunci cand Atena a ajuns la putere si si-a revendicat stapanirea asupra ionienilor.

Delos

Insula Delos a cunoscut o perioada prospera in timpurile elenistice si romane, cand Delos a fost declarat port liber si a devenit centrul financiar al Mediteranei, un punct comercial de maxima importanta, unde erau vanduti peste 10.000 de sclavi zilnic. Straini din Roma, Siria si Egipt locuiau in acest port cosmopolit, intr-o toleranta totala unul fata de religia si credintele celuilalt. In jurul anului 88 i.Hr. Mithridates, regele Pontului, intr-o revolta impotriva conducerii romane, a ordonat un atac asupra insulei Delos, pe atunci nefortificata. Intreaga populatie de 20.000 de locuitori a fost omorata sau a ajuns in sclavie. Delos nu si-a mai revenit niciodata, iar dupa 70 i.Hr. a fost abandonat treptat.

Delos

In 1872, Scoala Franceza de Arheologie a inceput sapaturile pe insula Delos – un proiect foarte complex, avand in vedere ca mai toata insula de 4 km² este acoperita de ruine. Lucrarile continua si astazi.

Ce puteti vedea la Delos? Indata ce coborati in port, pe partea stanga se afla Agora Competalistilor, membri ai unei ghilde romane cei care ii venerau pe lari si pe competali – zeii romani ai intersectiilor. Calea Sacra, la est de Agora, reprezenta drumul procesiunilor catre sanctuarul lui Apollo in timpul festivalului Delian. Propylaea, situata la capatul Caii Sacre, a fost odata o monumentala poarta de marmura, cu trei portale incadrate de patru coloane dorice. Dupa Propylaea se afla Sanctuarul lui Apollo, unde veti admira o gigantica statuie a zeului. La sud-est de acest sanctuar se afla Sanctuarul Taurilor, insa unul dintre cele mai bine pastrate locuri din Delos este Aleea Leilor, cu o lungime de 164 m.

Veti mai afla pe site si un pavilion turistic, unde au fost amenajate un restaurant si un bar. Neaparat sa vizitati Muzeul de Arheologie si mozaicurile pavimentale!

Vergina

Mormantul II de la Vergina este un mormant cu cupola, care este atribuit de unii cercetatori lui Filip al II-lea Macedoneanul, tatal lui Alexandru cel Mare, care s-a stins in 336 i.Hr. Mormintele cu cupola sunt patrate sau rectangulare si sunt prevazute cu o anticamera si o usa intermediara. Intrarea principala se face de obicei printr-o usa de marmura sculptata in detaliu astfel incat sa aiba aparenta lemnului. Mormintele cu cupola in Macedonia dateaza din perioada sec. IV-II i.Hr. si preiau un tip de incapere funerara folosita de catre persi, la inceputul sec. IV i.Hr. Se crede ca Alexandru cel Mare ar fi copiat si introdus acest stil in Grecia. Dar specialistii au ajuns la concluzia ca un stil similar exista si inainte de cuceririle lui Alexandru cel Mare in Asia, desi cel mai probabil se datorau tot contactelor cu Persia. Sapaturile arheologice de la Vergina au fost conduse de arheologii L.Heuzev, K.Rhomaios si Manolis Andronikos.

Vergina

Arheologii au fost interesati de dealurile din jurul localitatii moderne Vergina inca din 1850, stiind ca orasul antic Aigai se afla in vecinatate si banuind ca pe acele coline se aflau morminte importante ale macedonenilor. Sapaturile au inceput in anul 1861 sub arheologul francez Leon Heuzey, sponsorizat de catre imparatul Napoleon al III-lea.

Muzeul sitului arheologic a fost inaugurat in 1993, fiind construit pentru a proteja mormintele descoperite si pentru a expune artifactele gasite aici. In muzeu sunt expuse patru morminte si un mic templu, heroon-ul construit ca templu pentru mormantul regelui Filip al II-lea Macedoneanul. Mormantul acestuia a fost descoperit in 1977, fiind divizat in doua camere. In camera principala se afla un sarcofag de marmura, cu un larnax din aur de 24 carate, cantarind 11 kg, in care se aflau osemintele regelui. Deasupra intrarii in mormant se afla o pictura murala de 5.6 m care reprezinta o scena de vanatoare.

Figaleia, orasul antic Arcadia, a fost construit, conform traditiei de catre Figalos, fiul lui Lykaonas, pe malul raului Neda. Orasul s-a dezvoltat foarte mult in perioada urmatoare, insa a fost cucerit de spartani in 659 i.Hr., de catre aetolieni in 220-217 i.Hr. si apoi de catre Filip al V-lea Macedoneanul.

Templul lui Apollo Epicureanul

Ridicat in jurul anului 420 i.Hr. de catre arhitectul Ictinus, monumentul este in prezent acoperit cu un cort imens fabricat din material sintetic, pentru a proteja coloanele fragile. Este ciudat ca un templu de o asemenea importanta a fost construit in muntii inalti ai Arcadiei, la o altitudine de aproximativ 1200 m, intr-unul din locurile cele mai pustii din Pelopones. Cu cincisprezece coloane dorice pe fiecare parte, in loc de numarul comun de douasprezece, templul priveste catre nord, unde se afla oracolul si templul din Delphi, cel mai important sanctuar inchinat lui Apollo. Este singurul templu cu coloane din toate stilurile arhitecturale antice – doric, ionic si corintic – care se pastreaza aproape in intregime pana in zilele noastre.

In anii 1811-12, templul a fost examinat de compania Diletadi care a luat 23 de sculpturi de pe friza templului si metopele; ele au fost expuse astazi la British Museum din Londra. Sculpturile au fost luate de britanici si nemti, iar friza cellei a fost vanduta guvernului britanic. Temele acestor sculpturi sunt luptele dintre greci si amazoane, precum si batalia dintre lapiti si centauri. In prezent, aici au loc lucrari de renovare, numeroase instrumente hi-tech fiind utilizate pentru a proteja coloanele si celelalte elemente arhitecturale.

Ar trebui sa aveti in vedere faptul ca majoritatea bisericilor din Salonic au un program neregulat si sunt adesea inchise intre orele 13.00 si 17.00. Cel mai bine este sa le vizitati in cadrul unei excursii de dimineata. Intrarea este gratuita peste tot, insa trebuie respectata conditia unei tinute decente.

Biserica Sf. Dimitrie, Izvoratorul de Mir

Biserica Sf. Dimitrie, Izvoratorul de Mir
Sf. Dimitrie s-a nascut in anul 280 la Salonic si a murit ca martir pentru apararea credintei crestine in jurul anului 303. Cand Constantin cel Mare a pus capat persecutiilor impotriva crestinilor (3324), o mica biserica a fost construita pe locul martiriului Sf. Dimitrie, langa ruinele unei vechi bai romane si in apropierea stadionului orasului. Pentru ca numerosi pelerini veneau sa se inchine aici, in 413 s-a luat decizia construirii unei biserici mai mari, care sa se inalte deasupra intregului oras. Aceasta biserica, cu cateva extensii si lucrari de restaurare, a supravietuit pana la incendiul de trei zile din 1917, care a distrus centrul orasului Salonic. A fost reconstruita ulterior, pastrandu-se acelasi stil.

Sf. Dimitrie este patronul Salonicului, moastele sale aflandu-se in prezent in biserica, readuse in 1980 din Italia, de la San Lorenzo in Campo. In 1912, in timpul Primului Razboi Balcanic, armata greceasca a intrat triumfatoare in Salonic exact in ziua cand se praznuia memoria Sfantului – 26 octombrie -, oferind un prilej de dubla bucurie tesalonicienilor. In biserica noua se mai pastreaza cateva din elementele arhitecturale si mozaicurile artistice care au impodobit vechea biserica. In cripta subterana, unde inainte erau baile publice romane, a avut loc martiriul Sf. Dimitrie, care a fost inchis si executat acolo din ordinul imparatului roman Galerius. Astazi aici s-a infiintat un mic muzeu, a carui intrare se face prin biserica, pe o scara de marmura in partea sud-estica.

Muzeul de Arheologie din Salonic

Cea mai inedita expozitie este cea a unui mormant, in care au fost descoperite in stare aproape intacta cozi de par si haine apartinand unei femei. Acesta este completat de numeroase obiecte din aur descoperite in mormintele din epoca lui Alexandru cel Mare, precum si de reconstituiri de morminte.

Lucrarile de constructie la Muzeul de Arheologie din Salonic au inceput in februarie 1961, dupa planurile arhitectului Patroklos Karantinos. Cladirea a fost inaugurata la 27 octombrie 1962, in timpul celei de-a cincea aniversari a eliberarii orasului Salonic. In 1971, muzeul era amenajat complet. Acesta includea numeroase sculpturi, o colectie preistorica, arta miniaturala din perioadele arhaica si clasica si excelentele descoperiri arheologice de la mormintele de la Derveni.

Muzeul de Arheologie din Salonic

In 1978, descoperirile uimitoare de la Vergina au adus primele schimbari in modul de prezentare a muzeului: obiectele gasite in mormintele regale au fost expuse in salile colectiei preistorice, iar arta miniaturala a devenit parte a sectiunii „Comori ale anticei Macedonii”. Descoperirile de la Vergina si alte sapaturi pretioase din anii 70 au determinat construirea unei extensii a muzeului: noua aripa a fost inaugurata in iulie 1980 cu expozitia „Alexandru cel Mare”. In acelasi an au inceput excavatiile la un cimitir din Sindos, unde au fost descoperite numeroase obiecte din aur, care au dus la organizarea unei noi expozitii, deschisa publicului in 1982. De atunci, cele mai importante exponate sunt prezente permanent in muzeu, in timp ce descoperirile arheolgice mai putin importante, dar numeroase, sunt expuse temporar, in mod repetat.

Defileul Vikos

Intrebati un grec care este cel mai frumos defileu din tara sa si va va raspunde, fara indoiala, defileul Vikos. Poate si datorita Parcului National Vikos Aoos si celor mai renumite statiuni de ski, care se afla in zona. Si pentru alpinisti tot defileul Vikos este pe primul loc datorita pasajelor si puturilor de stanca care permit ascensiuni pentru diferite niveluri de experienta. Iar o briza racoroasa datorata padurilor din zona face posibile catararile si drumetiile pe munte chiar si in lunile de foc, iulie si august. La sfarsitul lui august, in defileul Vikos se simte deja racoarea noptilor de toamna, iar padurile de foioase stralucesc deja de culoare.

Defileul Vikos este situat in muntii Pindus, in zona istorica a Epirului, la 30 km de Ioannina si la 24 mile de granita cu Albania. In aceasta zona, cunoscuta sub numele de Zagori, se afla 44 de sate numite Zagorohoria. Defileul, lung de 12 km, poate fi strabatut din doua sau trei parti: Monodendri de nord catre Vikos; Vikos – Papingo si Monodendri de sud – Kipi, unde se afla poduri naturale de piatra.

Defileul Vikos

Poate cea mai mare placere din a strabate acest defileu vine din insasi lunga calatorie care trebuie intreprinsa pentru a ajunge aici. O excursie cu masina de la Atena la Ioannina dureaza sapte ore, apoi ar fi bine sa innoptati aici pentru a va bucura de privelistile minunate ale acestui oras situat pe malul unui lac si de bazarul otoman, precum si de Muzeul de Arheologie. De la Ioannina mai aveti 16 km pana la primul sat din Zagori, pe care ii puteti parcurge cu un autobuz local. Apoi va alegeti satul de unde doriti sa strabateti efectiv defileul – Monodendri nord sau sud, Papingo, Kipi. Acum nu ne mai ramane decat sa va uram vreme buna si multa rabdare pentru a incepe calatoria prin defileu!